Asigurarea animalelor

Asigurarea animalelor. Protectia animalelor agricole impotriva riscurilor prin intermediul asigurarilor speciale

Animalele ce pot fi asigurate

Asigurătorul asigură facultativ animalele aparținând persoanelor fizice și juridice cu domiciliul, sediul sau reședința în România.

De asemenea, asigurătorul asigură facultativ animalele primite în folosință de la persoane juridice și care aparțin altor persoane juridice, precum și animalele primite spre creștere și îngrășare de persoane fizice sau juridice, pe baza contractării cu persoanele juridice.

Condițiile de asigurare ale animalelor sunt:

– bovine în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni;

– cabaline în vârstă de un an sau peste un an, până la 15 ani;

– porcine în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni, sau greutate de 40 kg, indiferent de vârstă și aflate în îngrășătorie;

– ovinele și caprinele în vârstă de un an sau peste un an.

Nu pot fi asigurate:

– animalele aflate în gospodăriile care nu respectă regulile zooigienice și sanitar veterinare de îngrijire, hrănire și folosire a animalelor;

– animalele bolnave, rahitice, istovite, schilodite, oarbe sau cele care au suferit un accident ce ar putea duce la pieirea lor.

Asigurarea animalelor – detalii specifice

Cazurile în care se acordă despăgubiri

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru cazurile de pieire, moarte, tăiere, dispariție sau scoaterea din gospodărie a animalelor ca urmare a bolilor sau accidentelor.

Se consideră accidente pentru care asigurătorul acordă despăgubiri în cazul pieirii sau tăierii animalelor:

– incendiul, explozia, trăsnetul, acțiunea curentului electric, cutremurul de pământ, prăbușirea, alunecarea sau surparea de teren, inundația, furtuna, uraganul, viscolul, avalanșele de zăpadă, grindina, înghețul;

– atacul animalelor sălbatice sau a altor animale, mușcătura șerpilor, înțeparea insectelor veninoase, otrăvirea subită cu ierburi sau cu substanțe toxice ori medicamentoase, umflarea (meteorizația) din cauza furajelor;

– insolația, asfixierea, înecul, lovirile, rănirile subite, căderile, căderea de obiecte pe animale, leziuni interne provocate de înghițirea unor obiecte, distocia (fătarea grea), castrarea făcută de agenții veterinari.

În cazul pieirii animalelor ca urmare a bătrâne ții asociate cu diferite boli, se acordă despăgubiri numai dacă din actele de constatare a pieirii animalelor, la întocmirea cărora a participat medicul sau tehnicianul veterinar, rezultă că principala cauză a pieirii animalului a fost boala respectivă.

Nu se acordă despăgubiri în cazurile în care:

– animalele au pierit din cauza bătrâne ții, au fost tăiate din motive de ordin gospodăresc, din cauza lipsei de productivitate sau a scăderii capacității de muncă ori de reproducție;

– animalele au fost tăiate din inițiativa asiguratului fără ca acesta să fi prezentat semne de boală și fără să fi existat o dispoziție de tăiere dată de organele în drept, chiar dacă întreaga cantitate de carne rezultată în urma tăierii a fost confiscată de agenții veterinari ca fiind necomestibilă, cu excepția porcinelor care au fost asigurate contra riscului de trichineloză;

– animalele ce trebuiau tăiate, sunt predate societăților comerciale de industrializare a cărnii sau altor agenți economici de valorificare a cărnii, iar asigurații primesc în schimb alte animale de la aceste unități;

– animalele au pierit datorită lipsei furajelor;

– pieirea animalelor survine în cazurile unor operațiuni militarea pe timp de război.

Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazurile în care paguba s-a produs sau s-a mărit:

– la asigurările încheiate cu persoane juridice din culpa unui membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate;

– la asigurările încheiate cu persoane fizice din culpa asiguratului.

Se consideră culpă în producerea pagubei următoarelor cazuri:

– uciderea intenționată sau maltratarea animalelor;

– furajarea necorespunzătoare a animalelor;

– adăpostirea necorespunzătoare a animalelor, neprezentarea animalelor la vaccinări și tratamente dispuse de autoritățile sanitare veterinare în scopul prevenirii sau combaterii bolilor infecto-contagioase sau parazitare cu toate că asiguratul a fost anunțat și animalele ar fi putut fi prezentate;

– nerespectarea carantinei stabilite pentru localitatea respectivă;

– neanunțarea la timp a autorităților sanitar veterinare în cazurile de accidente și boli vădite;

– neexecutarea tratamentului recomandat de autoritățile veterinare pentru animalele accidentate sau bolnave;

– neizolarea până la sosirea autorităților veterinare a animalelor bolnave;

– apelarea la persoane neautorizate în castrarea animalelor.

Contractul de asigurare facultativă a animalelor se încheie pe o perioadă de cel puțin trei luni, până la un an și se poate reînnoi prin înțelegerea părților.

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare și emitere de către asigurător a contractului de asigurare.

Suma la care se face asigurarea se stabilește potrivit cererii asiguratului, la valoarea de piață a animalului sau valoarea de procurare a acestuia.

Primele de asigurare anuale sunt stabilite de asigurător în procente față de suma asigurată pe specii, rase și grupe de vârstă de animale.

Răspunderea asigurătorului începe:

a) în caz de accident, dacă pieirea sau sacrificarea animalului a avut loc după 5 zile în care s-au plătit primele de asigurare și s-a întocmit contractul de asigurare;

b)  în caz de boală, dacă pieirea sau scoaterea din gospodărie a avut loc după 26 de zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele și s-a întocmit contractul de asigurare, răspunderea asigurătorului încetând la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Asigurații sunt obligați să-și întrețină animalele în bune condiții și în conformitate cu regulile zooigienice și sanitar veterinare de îngrijire, hrănire, întreținere, asigurătorul având dreptul să verifice întrunirea acestor condiții ori de câte ori dorește.

Asigurații sunt obligați să pună la dispoziția asigurătorului toate actele și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat și evaluarea pagubelor, precum și pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.

Despăgubirea ce se plătește de asigurător nu poate depăși suma la care se face asigurarea facultativă, nici cuantumul pagubei și nici valoarea animalului din momentul producerii evenimentului asigurat.

Prin cuantumul pagubei se înțelege valoarea animalului ce se despăgubește, din care s-a scăzut valoarea recuperărilor (carne, piele, coarne, lână).

Contractele de asigurare se realizează, fără restituirea primelor în cazul în care sumele datorate de unitatea asigurată cu titlu de primă nu au fost achitate la scadență și nici în perioada de păsuire.

Acest lucru este explicabil prin faptul că asigurătorul a acoperit riscurile pentru care s-a angajat prin contract pe perioada scursă de la încheierea contractului și până la rezilierea lui.



GDRP | T&C | Privacy | Cookies
Home | Facebook | Telcons: 021-9551