Asigurarea bunurilor

Asigurarea bunurilor. Contractul de asigurare de bunuri

Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:

a) la mijloacele fixe și obiectele de inventar – valoarea din nou a acestora (prețul de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuințarea și starea de întreținere a bunurilor respective;

b) la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri și altele asemănătoare – prețul de cost al acestora;

c)  la obiectele de muzeu sau de expoziție, precum și la lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci de marmură – sumele corespunzătoare valorii lor de circulație.

Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an, iar la cerere și pe perioade mai scurte, dar nu mai puțin de trei luni, în baza declarației de asigurare semnată de asigurat și a plății primelor de asigurare aferente asigurării încheiate.

Primele de asigurare se stabilesc de către asigurător și se achită anticipat și integral, la cererea asiguratului plata primelor se poate face și în rate subanuale ce se achită la termenele stabilite în contract.

Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit acestuia primele de asigurare și s-a înlocuit contractul de asigurare, răspunderea acestuia încetând de la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

Asigurătorul este obligat să întrețină bunurile asigurate în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate.

În cazurile stabilite, prevăzute în condițiile de asigurare, la producerea riscului asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului și în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, măsuri pentru limitarea pagubelor, pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrate și paza bunurilor rămase și pentru prevenirea degradărilor ulterioare, să înștiințeze, în scris, pe asigurător despre producerea riscului în termen de 24 de ore, să înștiințeze imediat în caz de incendiu sau explozie, organele de explozie, organele de poliție sau de pompieri.

Despăgubirea datorată de asigurător nu poate depăși valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea, dacă nu s-a prevăzut astfel în condițiile de asigurare.

Asigurătorul nu datorează despăgubirea dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către:

– asigurat, beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;

–  de către persoanele fizice majore care în mod statornic locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau cu beneficiarul;

În cazul când pagubele au fost produse din culpa persoanelor indicate mai sus nu se acordă despăgubiri pentru:

a)  pagubele indirecte, cum ar fi: reducerea valorii bunurilor asigurate după repartiție, scăderea prețurilor bunurilor, întârzierii în livrarea bunurilor;

b)  pagubele produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori prin întreruperea producției, inclusiv salariile oferite pe perioada respectivă, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare;

c)  pagubele produse de operații militare în timp de război, dacă nu s-a convenit altfel;

d)  cheltuielile făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse de cauze necuprinse în asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite

Cuantumul pagubei se stabilește în funcție de mărimea acesteia și poate fi totală sau parțială.

Paguba totală este întâlnită în următoarele cazuri:

a)  la clădiri și alte construcții: distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica; distrugerea în asemenea măsură încât, de și au mai rămas resturi sau elemente de construcție ce se mai pot întrebuința sau valorifica, refacerea pe reparație nu mai este posibilă; costul reparațiilor, mai puțin uzura, depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a clădirilor sau a altor construcții, din care s-a dedus valoarea la aceiași dată, a resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

b)  la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură ( kg, l,buc., m, m2, m3- acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

c)  la celelalte bunuri: distrugerea în întregime, fără resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica; distrugerea în asemenea măsură încât, de și au mai rămas resturi ce se mai pot întrebuința sau valorifica, bunurile respective nu mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate sau prin înlocuirea recondiționarea ori restaurarea acestora; la bunurile ce mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori a pieselor avariate sau prin înlocuirea sau recondiționarea acestora, din care se scade uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate, depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a bunurilor respective. costul restaurării obiectelor de muzeu, expoziții, depășește valoarea, la data producerii riscului asigurat, a bunurilor respective.

Despăgubirile acordate prin asigurarea bunurilor în acest caz de distrugere totală sunt:

a)  costul construirii din nou, din care se scad uzura și valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica;

b)  se acordă valoarea părții din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime;

c)  se dă valoarea bunurilor distruse, din care se scade valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.

Prin paguba parțială se înțelege:

a)  la clădirile sau alte construcții – avarierea în cazurile în care clădirile sau alte construcții se pot reface prin reparații;

b)  la bunurile a căror cantitate se exprimă în diverse unități de măsură – reprezintă deprecierea la acea parte din calitatea totală

c)  care a rămas după producerea riscului asigurat și care diminuează valoarea bunurilor respective;

d)  la celelalte bunuri – avarierea în cazurile în care bunurile respective mai pot fi folosite prin repararea părților componente ori pieselor avariate sau prin înlocuirea, restaurarea ori recondiționarea acestora.

Cuantumul acordat în aceste cazuri este:

a)  costul reparației, din care se scade uzura și valoarea materialelor recuperabile ce se mai pot întrebuința sau valorifica;

b)  valorificarea pierderii de la calitate a acelei părți din cantitatea totală care a rămas după pagubă și care diminuează valoarea totală a bunurilor respective;

c)  costul restaurării, recondiționării sau reparațiilor părților componente sau pieselor avariate, ori costul de înlocuire al acestora, scăzându-se uzura corespunzătoare pentru piesele noi sau recondiționate și valoarea resturilor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.



GDRP | T&C | Privacy | Cookies
Home | Facebook | Telcons: 021-9551