Conținutul asigurării – clauze, prime, elemente asigurarii. Riscurile asigurate
Evaluarea în vederea asigurării
Reprezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare.
Pentru ca un anumit bun să poată fi cuprins în asigurare, este necesar să se cunoască cât mai precis valoarea acestuia, întrucât valoare a pe care o plătește asiguratorul depinde și de valoarea bunului asigurat.
Valoarea de asigurare trebuie să fie mai mică eventual cel mult egală cu valoarea reală a bunului respectiv, valoarea luată fie din evidența contabilă, fie o valoare luată din prețurile practicate pe piață, ca rezultat al vânzării – cumpărării din bunuri de același tip.
Suma asigurată
Este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă suma maximă pentru care răspunde asigurătorul și care reprezintă unul dintre elementele de calcul al sumei finale.
Nu se admite ca suma dată asiguratului să fie mai mare decât valoarea reală a bunului respectiv, ea poate fi mai mică sau cel mult egală cu această valoare.
În cazul asigurărilor de persoane și al celor de răspundere civilă, deoarece nu există valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește diferit, funcție de felul asigurării, prin efectul legii sau facultative, astfel că în cazul celor prin efectul legii cuantumul este determinat precis prin lege, în cazul celor facultative de persoane și de răspundere civilă, suma asigurată se stabilește pe baza propunerii asiguratului cu respectarea prevederilor legale în vigoare din domeniu.
Prima de asigurare
Reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat.
Din aceste prime asigurătorul își constituie pa lângă fondul necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate și alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare.
Norma de asigurare
Reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ca fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri prin efectul legii. Astfel la clădirile aparținând populației se face diferențiat în funcție de zonă, mediul rural sau urban și destinația lor. La culturile agricole norma de asigurare se stabilește pe ha, pe feluri de culturi.
Durata asigurării
Reprezintă durata de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat, așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare.
Astfel asigurătorul este obligat să-i plătească asiguratului despăgubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse în asigurare, sau suma asigurată, iar asiguratul are obligația de a plăti primele de asigurare la termenele dinainte stabilite și de a întreține și îngriji bunurile asigurate.
Durata asigurărilor este diferită și este cuprinsă între 3 și 6 luni, sau nu au în cazul asigurărilor de bunuri și de 5 – 10 – 15 ani în cazul asigurărilor de viață.
Paguba sau dauna
Reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea, paguba putând fi totală sau parțială.
Despăgubirea de asigurare
Este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat.
Despăgubirea de asigurare poate fi în limita sumei asigurate, egală sau mai mică decât paguba, în funcție de paguba provocată.
Există trei principii de acoperire a pagubelor:
– principiul răspunderii proporționale;
– principiul primului risc;
– principiul răspunderii limitate.
În cazul principiului răspunderii proporționale – despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în aceeași proporție în care se află suma asigurată, față de valoarea bunului asigurat.
Calculul despăgubirii de asigurare va fi:
unde:
– P – paguba;
– S – suma asigurată;
– V – valoarea bunului asigurat.
Referitor la principiul de risc – despăgubirea este egală cu paguba fără a putea depăși mărimea sumei asigurate.
În această situație calcularea despăgubirii se va face strict pe baza mărimii pagubei și a sumei asigurate.
Caracteristic principiului răspunderii limitate – este faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depășește o anumită limită dinainte stabilită. Așadar o parte din pagubă cade în sarcina asiguratului, partea din valoarea pagubei dinainte stabilită poartă denumirea de franșiză. Aceasta poate fi de două feluri:
– franșiză atinsă – când asigură torul acoperă în întregime paguba;
– franșiză deductibilă – când se scade din pagubă volumul acesteia, despăgubirile abordându-se, deci numai pentru partea de pagubă ce depășește franșiza.
Acest principiu se aplică în cazul asigurării mărfurilor în transportul internațional.
Am inceput sa scriu acum 28 de ani, si de 23 de ani fac analiza economica. Mi-am facut un scop din a intelege mai intai un proces, si apoi din a impartasi din invatatura mea. A impartasi din ce am invatat, are pentru mine un efect terapeutic, iar pentru cei care invata de la mine, sper sa aiba un efect cel putin mai benefic de atat.
