Necesitate și forme de protecție a oamenilor și bunurilor

– renunțarea la creșterea unor specii de animale în zonele în care acestea sunt bântuite de epizootii;

– evitarea practicării unor meserii cu predispunere directă la contactarea unor boli profesionale;

– evitarea și stoparea defrișărilor de pădure în toate zonele lumii, coroborată cu împăduriri în zone considerate și devenite deșertice sau degradate, datorită schimbării microclimatului în acele zone, favorizând apariția secetei excesive;

– stoparea și diminuarea efectului secetei prin lucrări de irigații;

– preîntâmpinarea incendiilor prin luarea măsurilor necesare vizând aprovizionarea cu materiale antiinflamatorii capabile să ducă la stingerea cât mai rapidă a focului, educația cetățeanului privind modul de acțiune în cazuri de incendiu;

– în cazul cutremurelor să existe acele tipuri de construcție care să reziste la gradul de seismicitate caracteristic acelor zone seismice.

Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse – presupune că după producerea evenimentului, înainte ca acesta să se fi încheiat, persoanele interesate să ia măsuri capabile să reducă la minim efectele dezastroase ale acestuia.

În această categorie intră măsurile îndreptate spre:

– stingerea incendiilor și împiedicării extinderii acestora;

– localizarea epizootiilor și lichidarea urgentă a focarelor epizootice;

– aplicarea de tratamente curative persoanelor care au suferit accidente ori de câte ori s-au îmbolnăvit, pierzându-și capacitatea de muncă;

– tratarea animalelor accidentate sau bolnave și sacrificarea celor nevindecabile;

– înălțarea de diguri pentru protejarea localităților și obiectivelor economice, social-culturale sau de altă natură în caz de inundații, săparea de șanțuri pentru scurgerea rapidă a apelor;

– în caz de cutremur degajarea persoanelor și bunurilor aflate sub dărâmături și acordarea asistenței medicale necesare;

– luarea de măsuri pentru oprirea scurgerii în mare a țițeiului dintr-un tanc petrolier avariat și stăvilirea mareei negre.

Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube, prin constituirea unui fond de rezervă pe care statul să-l folosească în caz de calamități și dezastre naturale.

Trecerea riscului asupra altei persoane – se poate realiza în condițiile în care persoana fizică sau juridică amenințată de risc oarecare, consimte să plătească o sumă de bani unei alte persoane, care se angajează să suporte paguba provocată de riscul respectiv.

Tipuri de fonduri de asigurare

Fonduri de rezervă financiară – sunt acele fonduri pe care o gospodărie sau unitate și le creează pentru eventuale calamități și evenimente neprevăzute și menite să reia activitatea, acestea numindu-se și fonduri de autoprotecție sau de autoasigurare.

Fonduri de rezervă și/sau asigurare – se constituie în mod centralizat în bugetul de stat și bugetele locale. Acest fond de rezervă și/sau asigurare, este prevăzut la partea de cheltuieli bugetare de stat, având regimul cheltuielilor bugetare, adică eventualele credite bugetare, disponibile la finele anului, nu se reportează în anul următor, ci se anulează, de aici tactica de a consuma aceste fonduri de către cei care le gestionează.

Fondurile de asigurare propriu-zise – se realizează prin intermediul unei organizații de asigurare specializate, care pot fi societăți comerciale de asigurare sau organizații mutuale.

În perioada conducerii centralizate se foloseau toate cele trei tipuri de fonduri: individuale, centralizate și descentralizate. Astfel în caz de dezastre naturale se apela automat la aceste fonduri special constituite, fiecare minister repartizând sumele necesare persoanelor afectate, în funcție de spectrul și domeniul afectat.

Odată cu trecerea la economia de piață toate aceste organizații asigurătoare își desfășurau activitatea după propriul statut și încheie contracte individuale fiecărei organizații, oricare din ele prestând anumite oferte în caz de calamități caracteristice, contra unei sume de asigurare pe care fiecare și-o determină.

Multitudinea acestor societăți de asigurări face ca competiția să fie foarte mare în toate sectoarele și domeniile asigurătoare, fiecare încercând să devină mai tentant faţă de celălalt.