Clasificarea asigurărilor

– asigurările de răspundere civilă – asigură torul își asumă obligația plății despăgubirilor pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane, mai concret un prejudiciu produs ca urmare a unor accidente concretizate în vătămarea corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea unor bunuri, sau alte pagube pentru care asiguratul răspunde conform legii.

Clasificarea asigurărilor după obiectul de activitate stabilit

Societății comerciale din domeniul asigurărilor din țara noastră pot practica următoarele categorii de asigurări:

– asigurări de viață;

– asigurări de persoane, altele decât cele de viață;

– asigurări de autovehicule;

– asigurări maritime și de transport;

– asigurări de aviație;

– asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;

– asigurări de răspundere civilă;

– asigurări de credite de garanții;

– asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

Clasificarea asigurărilor după forma juridică de realizare

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă se grupează în asigurări prin efectul legii (obligatorii) și asigurări contractuale (facultative).

Asigurările prin efectul legii

Au apă rut din interesul economic și social al întregii colectivități pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și protejarea victimelor unor accidente.

În acest tip de asigurări raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile lor erau stabilite prin lege.

Astfel prin efectul legii erau asigurate animalele din speciile: bovine, suine, de la vârsta de 6 luni, cabaline, catârii, ovinele și caprinele, de la vârsta de un an și care aparțineau persoanelor fizice.

De asemenea, erau cuprinse în asigurare prin efectul legii bunurile care aparțineau C.A.P., asociațiilor economice intercooperatiste sau unități economice, respectiv:

– clădiri și alte construcții;

– motoare, mașini, instalații, mijloace de transport, precum și inventarul gospodăresc;

– materiile prime, materialele, combustibili, produse finite;

– produse animaliere, agricole și viticole, furajele, recolta înmagazinată a livezilor;

– culturile agricole și rodul viilor.

Riscurile pentru care se acordau despăgubiri în cazul culturilor agricole și rodul viilor erau: ploaia torențială, grindina, furtuna, incendiu, prăbușirea sau alunecarea de teren, seceta prelungită.

În cazul animalelor se acordau despăgubiri pentru cazuri de mortalități rezultate din boli infecto-contagioase de carantină și diferite epzootii sau accidente.

Calculul acestor sume care se dădeau proprietarilor se făceau pe ha sau pe cap de animal.

Aceste tipuri de asigurare sau dovedit a fi păgubitoare pentru Administrația Asigurărilor de Stat, datorate în primul rând viciilor strecurate odată cu aplicarea legislației din acea perioadă, întrucât se luau în calcul recolte planificate foarte mari, nereale, densități de plante existente numai în cărți, existența unui număr mare de animale în condițiile în care de îngrijirea și hrana acestora scădea permanent.

Aceste tipuri de asigurări au încetat în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 136/1995 a asigurărilor și reasigurărilor.

Asigurările facultative

Cuprindeau numai o parte din bunurile de acela și fel care aparțineau persoanei fizice. Aceste sume asigurate se apropiau la aproximativ 70% din valoarea reală a animalelor sau producțiilor agricole. Această asigurare își începea efectul numai după ce se îndeplineau condițiile prevăzute în contractul de asigurare, printre care cea mai importantă este plata primei de asigurare.

Clasificarea asigurărilor după riscurile cuprinse în asigurare

Asigurările pot fi clasificate astfel:

– asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mișcările seismice. Bunurile asigurate în acest caz sunt: clădirile, diferite construcții, utilaje și instalații, mijloace de transport, mobilier și obiecte de uz casnic;

– asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundațiilor, prăbușirii sau alunecărilor de teren;

– asigurări pentru boli, epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;

– asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice (ciocniri, răsturnări, căderi derapări), la care sunt supuse mijloacele de transport și ale mărfurilor în timpul traficului intern și internațional;

– asigurări ce apar ca urmare a unor evenimente intervenite în viața oamenilor, cum ar fi: bolile, accidentele, decesele, care pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacității de muncă – asigurările de persoane;

– asigurări pentru cazuri de răspundere civilă care se referă la prejudiciile cauzate terțelor persoane prin accidente de autovehicule.

Clasificarea asigurărilor după sfera de cuprindere în profil teritorial

Asigurările pot fi grupate în: asigurări interne și asigurări externe.

Asigurările interne – au caracteristic faptul că părțile contractante domiciliază în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritoriul aceleiași țări, riscurile asigurate producându-se pe teritoriul ambelor părți contractante. În această categorie intră:

– asigurările de clădiri, construcții, culturi agricole, animale, diferite bunuri și obiecte de uz casnic, autovehicule;

– asigurări de persoane;

– asigurări de răspundere civilă.

Asigurările externe – se caracterizează prin faptul că apar în legătură cu persoane, răspundere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se încheie contractul de asigurare.

Aceste tipuri de asigurări se încheie de obicei în valută, ele fiind cunoscute și sub denumirea de asigurări în valută. În acest caz intră: asigurările privind mărfurile care fac obiectul comerțului exterior pe timpul transportului, asigurarea navelor maritime și a celor de pescuit oceanic, a navelor aeriene, asigurarea creditelor pentru export, asigurarea construcțiilor, asigurarea unor bunuri aflate în alte state, asigurarea de autovehicule care circulă în afara țării.

Clasificarea asigurărilor după felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat

Asigurările putând fi grupate în:

– asigurări directe – raporturile de asigurare se realizează în baza unui contract;

–  asigurări indirecte sau reasigurări – apare ca un raport ca se stabilește de fiecare dată între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurător.

Aceste raporturi nu se pot realiza decât numai între persoane juridice (instituții sau societăți).