Contractul și părțile în asigurări

Ce trebuie sa stii despre contractul și părțile în asigurări. Ce clauze nu trebuie sa lipseasca si ce trebuie negociat intr-un contract de asigurare

Asigurătorul

Este societatea de asigurare care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii, față de terțe persoane.

Asiguratul

Este persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Contractul și părțile în asigurări

Este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător, în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat, să achite asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Contractul conține drepturile și obligațiile părților contractante, precum și data începerii și încetării răspunderii asiguratului, în general stipulațiile din contracte fiind:

– interesul asigurării;

– riscul asigurat;

– suma asigurată;

– prima de asigurare.

Pentru asigurările de bunuri interesul asigurabil este conștientizarea proprietarului bunului respectiv de suportarea unei eventuale pagube determinate de distrugerea sau avarierea bunului, în cazul neasigurării acestuia.

La asigurările de persoane – interesul de asigurare vizează crearea cadrului necesar pentru realizarea protecției economice în cazul invalidității ori decesului asiguratului, sau alte evenimente stipulate în contract.

În cazul asigurărilor de răspundere civilă – interesul de asigurare vizează menținerea intactă a dimensiunilor patrimoniului asigurat care poate fi afectat de prejudiciile pe care asiguratul le poate produce în anumite împrejurări unor terțe persoane.

O trăsătură caracteristică contractului de asigurare este aceea că părțile care intervin în asigurare se obligă reciproc.

Alte trăsături caracteristice sunt:

– părțile din asigurare urmăresc realizarea unor scopuri bine precizate, fiind deci cu titlu oneros;

– contractul se execută succesiv;

– are un caracter aleatoriu – adică acoperă o consecință incertă;

– de asemenea este un contract de adeziune, în care atât asiguratul cât și asigurătorul acceptă propunerile existente în contract și ca atare asiguratul îl semnează.

Beneficiarul asigurării

Reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Beneficiarul asigurării este desemnat și prin condițiile de asigurare, iar în cazul în care sunt mai mulți beneficiari desemnați sau moștenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Contractantul asigurării

Este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără ca aceasta să obțină calitatea de asigurat.

Riscul asigurat

Este fenomenul sau fenomenele, care odată produse datorită efectelor sale obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.

Riscul asigurat este folosit în sensul de probabilitate a producerii fenomenului împotriva căruia se încheie asigurarea, iar în momentul în care aceste fenomene au o frecvență mai mare, pericolul de producere a pagubelor cresc, de aici impunerea măsurii de asigurare.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească riscul asigurat sunt:

– producerea fenomenului – pentru care se încheie asigurarea – să fie posibilă, deoarece un anumit bun nu este amenințat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară;

– fenomenul trebuie să aibă în toate cazurile un caracter întâmplător, neștiut și neanticipat de cei care se asigură;

– acțiunea fenomenului este necesar să poată fi înregistrată în evidența statistică, adică acele date care pot să permită stabilirea pe o perioadă cât mai îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia;

– producerea fenomenului să nu depindă de voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării.

Leave a Reply



GDRP | T&C | Privacy | Cookies
Home | Facebook | Telcons: 021-9551