Reasigurarea

Cele mai vechi societăți de reasigurare din lume sunt:

–  Cologne de Reassurance (1846) – Germania;

– Suisse de Reassurance (1863) – Elveția;

– Munich de Reassurance(1880) – Germania

– Mercantile and General (1917) – Anglia

Reasiguratul sau compania cedentă – reprezintă asigurătorul direct care cedează o parte din risc reasigurătorului, contractul de reasigurare având la bază contractul de asigurare.

Reasigurător – este o societate specializată în preluarea riscului de la asigurătorul direct care încasează prima de reasigurare și despăgubește pe reasigurat în cazul apariției evenimentului reasigurat.

Prima de reasigurare – este partea din prima de asigurare pe care asiguratul o cedează reasiguratului, dimensiunea acesteia depinzând de partea de risc care este preluată de către reasigurător și de raportul dintre cerere și ofertă pe piața de reasigurări.

Retrocedarea și retrocesiunea – reprezintă o nouă reasigurare încheiată de un reasigurător, prin care acesta transmite o parte din răspunderea preluată prin contractul de reasigurare unei alte instituții sau societăți de asigurare.

Retrocedent – parte care în schimbul unei prime se reasigură la o altă societate de asigurări mai puternică.

Retrocesionar – este acea parte care intervine în contractul de retrocedare și care, în schimbul primelor încasate, preia o parte din riscuri și din sumele asigurate.

Cu cât numărul asigurătorilor, reasigurătorilor, retrocesionarilor este mai mare, șansa plății la timp și la valoarea reală a daunelor ce pot să apară, crește.

Cauzele reapariției reasigurărilor:

– dezvoltarea rapidă a pieței asigurărilor directe;

– revoluția industrială;

– apariția unor noi state pe mapamond;

– explozia demografică;

– consecințele sociale.

Formele reasigurării

Reasigurarea facultativă

Se folosește în următoarele situații:

– reasigurarea automată a fost epuizată;

– dacă riscul este exclus din reasigurarea obligatorie;

– dacă asigurătorul direct nu are la dispoziție o acoperire automată într-o categorie anume, la care emite un număr redus de polițe de asigurare.

Pentru riscurile mari se va transmite obligatoriu o descriere detaliată, planuri, fotografii și alte informații de valoare.

La reasigurarea facultativă, fiecare risc acceptat, adică fiecare tranzacție, constituie un contract individual de reasigurare.

Dacă nu există indicații contrarii, acceptarea este valabilă pe toată durata poliței, pentru un an de zile și nu se reînnoiește automat.

Atât asigurătorul, cât și reasigurătorul nu acordă despăgubiri în caz de război. Reasigurătorul are dreptul de a efectua verificarea dosarelor, registrelor,

facturilor și tuturor documentelor legate de afacerea cedată prin prezentul contract, oricând în timpul orelor de program și în orice loc unde acestea sunt ținute, acest drept de inspecție va fi exercitat numai printr-un reprezentant care să nu fie angajat al reasigurătorului.

Expirarea contractului de reasigurare facultativă are loc fie anularea acestuia în condiții normale, fie prin anularea lui în condiții deosebite.

Aceste condiții deosebite pot fi:

– dacă funcționarea acestui contract devine imposibilă;

– dacă cealaltă parte ajunge în imposibilitatea de a-și plăti datoriile;

– dacă cealaltă parte, datorită situației precare se dizolvă;

– dacă apare fuziunea dintre cealaltă parte și o altă societate sau ajunge sub controlul altei societăți;

– dacă cealaltă parte nu-și îndeplinește obligațiile contractuale prin prezentul contract;

– dacă țara de reședință a celeilalte țări sau țara în care își are sediul central este implicată în război sub orice formă, declarat sau nu.

În situații normala contractul de asigurare se încheie pe o perioadă nelimitată.

Reasigurarea contractuală proporțională

Există 4 variante de reasigurări proporționale și anume:

1. Reasigurarea Cotă – parte;

2. Reasigurarea Excedent de sumă;

3. Reasigurarea mixtă;

4. Reasigurarea pe bază de pool.

Reasigurarea Cotă parte

Reasiguratul oferă în reasigurare o anumită cotă procentuală fixă din fiecare risc subscris cu contractele de asigurare directe, plătind în aceeași cotă partea din prima de asigurare, numită primă de reasigurare.

Reasigurătorul are obligația de a deconta daunele în aceeași proporție, primind însă numai o parte din prima calculată, deoarece reasiguratul își oprește comisionul pe care îl utilizează pentru acoperirea cheltuielilor administrative legate de contract pe perioada derulării acestuia.

Reasigurarea Excedent de sumă

Reasigurătorul stabilește anticipat sub forma unei sume fixe reținerea sa proprie, denumită plin, iar ce depășește cedează în reasigurare, numit excedent până la limita sumei asigurate, reasigurătorului.

Astfel, reasiguratul reasigură numai acele sume pe care nu dorește sau nu poate să le rețină pe contul său.

Acest tip de contract poate fi aplicat în cazul asigurărilor de bunuri (clădiri, construcții, echipamente industriale, mașini, materiale de construcții), deoarece reținerea reasiguratului poate fi stabilită în funcție de natura și frecvenței apariției riscului.

Reținerea proprie a reasiguratului este invers proporțională cu gradul de risc, astfel cu cât frecvența apariției riscului este mai mare, cu atât rezultă o primă de asigurare mai mare, însă reținerea cedentei este mai mică.

Reasigurarea mixtă

Este o îmbinare între precedentele reasigurări, mecanismul constă în faptul că din suma asigurată prin contractul original, reasiguratul reține o anumită cotă, restul o cedează în cadrul secțiunii Cotă – parte, până la o anumită sumă sau un număr de plinuri.

Dacă este depășită limita răspunderii pentru participare pe bază de cotă parte, întreaga diferență se reasigură pe principiul excedent de sumă.

Ea este facultativă pentru asigurătorii direcți, care cedează numai riscurile pe care le decid și este obligatorie pentru reasigurător, care acceptă oferta în configurația propusă de compania cedentă.

Această reasigurare se practică în cazul reasigurării de incendii și maritime, pentru a oferi o prestație mai mare riscurilor cu o apariție foarte rară și neregulată.

Reasigurarea pe bază de pool

Presupune participarea în capital a mai multor societăți luând naștere de sine-stătătoare, care va avea ca obiect de activitate reasigurarea unei anumite părți a riscurilor subscrise de aceste companii, uneori în schimbul retrocedării către acestea unei părți de risc inițial acceptate. Aceste reasigurări au apărut datorită:

– apariției unor riscuri foarte mari a căror intensitate și frecvență sunt încă necunoscute;

– evitarea cedării unor riscuri peste granițele naturale;

– apariția unor riscuri care prin cumul pot duce la daune foarte mari (război).

Reasigurarea contractuală neproporțională

La baza acestei reasigurări stau două principii:

1. În cazul apariției daunei, reasigurătorul nu va urma soarta reasiguratului;

2. Partajarea rezultatelor.

Reasigurătorul participă numai la acoperirea acelor daune care depășesc o anumită limită monetară stabilită de compania cedentă, pe care aceasta o reține pe cont propriu. Se folosește în cazul reasigurărilor de incendiu, catastrofe naturale, accidente.

Reasigurarea neproporțională Excedent de daună

Reasiguratul și reasigurătorul nu au legătură cu numele acceptate prin contractele de asigurare sau reasigurare, ci doar cu daunele ce pot să apară ca urmare a apariției evenimentului asigurat.

Reasiguratul stabilește o limită monetară în suma absolută, prin care se creează o zonă de răspundere ce reprezintă reținerea proprie, denumită prioritate, franșiză sau prag.

Reasigurarea se face numai pentru valoarea ce depășește prioritatea pentru care, în caz de daună, reasigurătorul va despăgubi reasiguratul.

Trăsăturile reasigurării excedent de daună:

– reasiguratul și reasigurătorii nu au legătură cu sumele asigurate, ci cu volumul daunelor produse;

– reasigurătorul nu urmează soarta reasiguratului;

– contractul se structurează în funcție de prioritatea reasiguratului;

– costul reasigurării este foarte redus.

Reasigurarea neproporțională Oprire de daună

Reținerea reasiguratului (prioritate, franșiză) se stabilește ca un procent din volumul primelor nete încasate de acesta, diferența fiind suportată de reasigurător.

De asemenea și reasigurătorul este interesat ca răspunderea lui să fie stabilită și ca mărime absolută, nu numai ca procent.

Trăsăturile contractului Oprire de daună:

– oferă protecție foarte bună reasiguratului;

– gestionarea afacerii este foarte simplă, nu implică cheltuieli mari, cantitate de muncă redusă;

– se utilizează în cazul riscurilor de grindină și începe de la Rd = 70-80%. Pe piața internațională a reasigurărilor în timp ce anumiți reasigurători încheie contracte directe cu reasigurații datorită unei foarte bune organizări a compartimentului de asigurări – reasigurări, majoritatea reasigurătorilor reușesc să încheie afaceri prin intermediul brokerilor de reasigurare.

Activitatea brokerului de reasigurare este aceea de intermediar între reasigurat și reasigurător, primind un comision cuprins între 1,5 și 15%.

Brokerii de reasigurare sunt specializați având cunoștințe despre piața anumitor afaceri, intervenția acestuia fiind oportună atunci când reasiguratul are nevoie de un număr mare de reasigurători sau de o piață specializată, cum ar fi în cazul liniilor aeriene, de transport maritim, riscuri bancare și petroliere.