Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru și aerian

Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru vizează următoarele riscuri:

a)  incendiu, trăsnet, explozie, inundație, furtună, umezeală, ploaie, grindină uragan, cutremur de pământ, prăbușire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau gheață, avalanșe de zăpadă

b) accidente ale mijlocului de transport, cum ar fi: ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport, sau cu orice alte bunuri mobile sau imobile aflate în afara mijlocului de transport, cădere, deraieri, derapări, răsturnări sau împotmoliri.

c) acte de tâlhărie;

d)  spargere, scurgere, risipire, dispariție sau furt total sau parțial al bunurilor asigurate, ca rezultat al unui accident al mijlocului de transport;

e)  accidente în timpul încărcării, așezării sau descărcării bunurilor.

Despăgubiri

Nu se acordă despăgubiri în următoarele situații:

a) pagubele produse datorită conservării în rele condiții a bunului respectiv pe timpul transportului sau transportarea acestuia în stare deteriorată;

b)  pagubele produse bunurilor de către viermi, rozătoare, insecte, ger sau căldură atmosferică.

Sumele asigurate

Se stabilesc conform cererii asiguratului, astfel:

a) separat pentru fiecare transport pe căile ferate, cu vehicule ori prin poștă, în cazul bunurilor transportate pe o rută definitivă;

b)  separat pentru bunurile transportate cu fiecare vehicul, în cazul asigurărilor încheiate cu persoane juridice care efectuează transport cu vehicule proprii.

Răspunderea asigurătorului începe:

a) la bunurile transportate pe căile ferate- din momentul primirii bunurilor de către transportor;

b)  la bunurile transportate cu vehicule- din momentul încărcării bunurilor în vehicule.

Răspunderea asigurătorului încetează:

a) la bunurile transportate pe căile ferate -din momentul eliberării bunurilor către destinatar;

b)  la bunurile transportate cu vehicule- din momentul descărcării acestora la destinație.

Primele de asigurare -sunt diferențiate în funcție de felul transportului.

Asigurarea aeronavelor

Asigurarea se încheie pentru:

a) pierderea sau avarierea navei (asigurare casco);

b) răspunderea față de pasageri și pentru bagajele acestora, precum și pentru mărfurile transportate;

c)  răspunderea civilă față de terți.

Asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru:

a) pierderea fizică directă sau pierderea totală, constructivă ori avarierea aeronavei din orice cauză suferită în timpul zborului, rulării la sol și al staționării la sol;

b) dispariția aeronavei;

c) avariile pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;

d)  cheltuielile necesare făcute pentru salvarea și conservarea aeronavei;

e)  cheltuielile de judecată, arbitraj, făcute de asigurat cu acordul asigurătorului, în scopul formulării unor pretenții față de terți. Asigurătorul despăgubește avariile provocate de defecte ascunse sau de uzura corpului, motoarelor sau a celorlalte părți electrice sau a celei mecanice, cu excepția valorii de înlocuire sau a cheltuielilor de reparare a pieselor sau a altor părți componente defecte sau uzate care au provocat avaria.

Avariile se despăgubesc numai în măsura în care depășesc cuantumul franșizei.

În caz de pierdere fizică directă sau de dispariție, se despăgubește întreaga sumă asigurată.

În caz de pierdere totală constructivă sunt trei cazuri:

a) dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea acordată reprezintă costul repunerii în folosință a părților componente, a pieselor, ansamblelor, fără însă a depăși sumele asigurate, stabilite pentru motoare, structură;

b) dacă aeronava nu mai poate fi reparată, sau din punct de vedere economic și al siguranței zborului efectuarea repartiției nu este justificată, despăgubirea acordată reprezintă suma asigurată a aeronavei;

c)  din despăgubirile cuvenite potrivit prevederilor de la literele a) și b), se scade pe bază de înțelegere între părți, valoarea reperelor ce se mai pot întrebuința sau valorifica.